Intrebuintarea florilor de soc

  Calitatile terapeutice ale socului sunt apreciate inca din antichitate. Florile si frunzele sunt folosite pentru calmarea nevralgiilor, in afectiuni ale cailor respiratorii si reumatism. Scoarta arborelui de soc are proprietati laxative si diuretice, in medicina populara fiind intrebuintata ca antihelmintic. Denumit stiintific Sambucus nigra, socul creste in paduri, dau si in gradini, pe langa garduri, maracinisuri, tufarisuri si infloreste din luna mai pana in iulie.

    Recoltarea florilor de soc se face pe timp uscat, la inceputul perioadei de inflorire. Fructele se aduna coapte in septembrie-octombrie, la fel ca si scoarta. Datorita continutului de ulei esential, zaharuri, mucilagii, vitamina C , florile de soc au efecte tonice, diuretice, sudorifice si laxative. Totodata, acestea au actiune antiinflamatoare, antireumatismala, emolienta, galactogena. Scoarta are in compozitia ei zaharuri, tanin, colina, rezina si acid valerianic. Aceasta are proprietati laxative si diuretice, insa este folosita si ca antihelmintic. Ceaiul de soc este recomandat in tratarea afectiunilor cailor respiratorii: raceala, bronsita, gripa, sinuzita, rinita. De asemenea, proprietatile laxative si diuretice ale acestuia il recomanda pentru combaterea constipatiei si a obezitatii. Avand rol diuretic si sudorific puternic, socul se utilizeaza pentru eliminarea apei din organism prin urina si transpiratie, in caz de edeme, cistita.

    Prin actiunea depurativa si antiinflamatorie, socul este utilizat in tratamentul si profilaxia reumatismului si a gutei. Infuzia de soc se obtine din o lingura de flori la 250 ml de apa, ce se infuzeaza aproximativ 5 minute.
  Socata

    Consumul zilnic este de 2-3 paharele inainte de mese, fiind un bun tonic general, spumant ca sampania, cu efecte diuretice, depurative si antitoxice. O cura de 2 saptamani, cu cate 1 litru socata pe zi, in locul apei de baut, are efecte remarcabile la persoane cu surmenaj nervos, astenie.

    Tratamente interne:
* Infectia gripala (raceala) : Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infectiei, cand apar primele simptome - usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.

* Febra : Este un remediu foarte eficient si, spre deosebire de febrifugele de sinteza, nu deprima sistemul imunitar si nu "incurca" mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefica, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei.

* Sinuzita si bronsita: Principiile active din florile de soc reduc inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea naturala de lupta a organismului impotriva infectiei. De asemenea, florile de soc au o actiune foarte interesanta de prevenire si de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii.

* Colesterol : spre deosebire de alte remedii, socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. Se administreaza infuzia combinata de soc, cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza.

    Frumusete

* Pielea uscata, cu tendinta de crapare - mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat, se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc. Ideal ar fi ca acest tratament sa se faca odata la 7 zile. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la o jumatate de ora dupa baie.

* Pielea imbatranita - se trateaza de asemenea cu masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc.